Posts tagged as:

spatiul meu

Nu orice eveniment necesita o reactie, my ass

by Viviana on January 8, 2017

in Personal

middle-fingerCa “nu orice eveniment necesita o reactie” e literalmente, efectiv si irevocabil (cauta daca sunt sinonime si pedepseste-ma aspru daca am dat-o-n bara) gresit atat timp cat nu traiesti inconjurat de ingeri. Atat in viata personala cat si in business m-am confruntat (a naibii confruntare) cu specimene care ti se urca in cap/carca daca nu ii altoiesti de la prima abatere. Hai sa nu mai vorbim de iluminare spirituala vreo cateva momente si sa vedem ce ne ofera Romania in 2000 si ceva.

 Situatia sta, in general, cam asa: omul/angajatul/tipul face o trasnaie. Bun. Il atentionezi gingas, ca esti o doamna. Isi cere scuze. Nu se va mai intampla. Se intampla aceeasi boacana sau similar, insa un pic mai sofisticat/ametit/mincinos/voalat. Dar tu te prinzi ca e acelasi smen. Si atunci te oftici. Zici: “de ce, Doamne, eu”? (Ce comfy e sa fii victima, nu?). Si te mangai pe crestet singura si mananci a 4 a prajitura.

Apoi ai aceste interminabile discutii cu persoana respectiva – in capul tau – in cadrul carora ii explici pe larg cum te raneste si cat de iresponsabila este. Pana sa ii vezi ochii aposi si tristuti uiti de focul din piept, ca, na, discutia a avut deja loc. Sa vezi chestie ciudata… Parca si animalul uman sus citat simte, al naibii uotz, ca discutia a avut deja loc. Si atunci te uiti blank la el/ea si nu mai zici nimic. Timpul trece si nu uiti. N-ai cum. A fost prea de tot. Si te perpelesti adaugand cate un rand la conversatia aia imaginara care ti-a rezolvat toate problemele din creierasul obosit de mamica, lider, blogger etc. Ce inaltator e sa ne punem singuri etichete ca tembelii.

Apoi se intampla din nou. Si de data asta e chiar grav. De data asta, nu mai poti! Omul asta chiar n-are limita. Si incepi sa urli pe vreo retea de-asta de rahat de socializare (sau de socializare de rahat, alege-ti tu varianta preferata) pana te dor degetelele de atatea caps. Pana te intalnesti cu Maica/Taica Precist(a) din nou, te-ai mai linistit. Ce urat ai reactionat, zau. Tu, fata salon, sa injuri? Cum asa? Asta e DE VIBRATIE JOASA… Si te judeci aspru pentru ca “nu cadreaza” cu o doamna mortii si ranitii. It’s all about you. Vezi inauntrul tau. Eu doar ti-am pus oglinda. Etc si samd. Ma lasi? Asa ceva?

Fac o paranteza. Am citit de multe ori articole care mi s-au parut ridicole, scrise de femei inveninate si cvasi simpatice care injurau de zor. Injurau pe toata lumea: amici, fani, copii, bunici, colegi, batrani, tineri, femei, hidranti. Am crezut pana azi ca e chestie de rating, adica injuram ca sa facem puncte la zoso pe lista. Sa vezi chestie ca azi nu mai cred asa. Azi cred ca e dreptul fiecarui om sa zica ce vrea in spatiul lui, pe siteul lui, pe pagina lui, in viata lui, unde vor muschii lui, cand si cum vrea. Si de-aia, na, zic si eu azi: cateodata, mai da-o dreq de vibratie, ca tot un sictir lejer e mai adecvat si mai eliberator. Atat am avut sa zic.

PS Care e sfarsitul povestii de mai sus? Care e legatura cu titlul? Who the fuck cares, life goes on.