Romania – Bucharest restaurant review – Mica Elvetie

by Viviana on April 7, 2009

in ROMANIA

Nu e prima data cand merg la acest magnific restaurant. Nu e prima data cand simt ca mancarea (acest cuvant banal de altfel) poate fi un lucru incantator. De la intrare ai senzatia ca restaurantul a fost creat pentru tine si cel care te insoteste.

Am intrat in restaurantul propriu-zis, desi deja ne faceam semne graitoare catre terasa micuta (cu fix 3 mese de cate 4 persoane) care se deschide in partea dreapta, cumva sub scara. Nu era nimeni inauntru si spre surprinderea mea, desi mai fusesem acolo, cum am mai spus, restaurantul s-a terminat cam prea brusc! Da, inauntru e mic, mic, doar cateva mescioare, dar elegant. Nici o masa ocupata. Nici inauntru, nici afara. Ei, bine, repejor am iesit pe usa pe care am intrat ca sa ocupam una din mesele de pe terasa. Chiar in acea clipa, a aparut din bucatarie un chelner care ne-a condus afara. Afara, pe terasa. Spre deosebire de experienta din restaurant, terasa nu se termina acolo, la cele 3 mese….Ooooo, nu! Ultima data cand am mai fost era toamna, deci nu am descoperit terasa.

Terasa acestui restaurant este o gradina absolut superba, cu plante, fantana, flori, statuete de un bun gust desavarsit…Surpriza e si mai mare deoarece de afara nu ghicesti absolut nimic…

Si mai frumoasa experienta Mica Elvetie a devenit in momentul in care patronul a venit sa ne ureze Pofta buna! intr-o romana absolut impecabila…de la profesoara noastra a invatat doar…

Dar sa vorbesc un pic despre ceea ce se poate consuma atat la propriu cat si olfactiv si vizual in acest minunat restaurant. Mai exact, va voi descrie in saracele vorbe ale limbii romane (in acest caz) ce am savurat la masa noastra din capatul de la intrare.

Platou de peste pe piatra cu piure si fondue de ciocolata la desert. Mda. Berea nu se pune ca n-a avut farmec. A avut farmec faptul ca era romaneasca si Ciuc se numea, dar chiar nu a mers cu restul…

Farfuria pe care mi s-a adus pestele (adica 2 buc crevete jumbo, 4 buc somon si vreo 6 bucati dintr-un peste care spre rusinea mea nu stiu cum se numeste – oricum cu carnita alba) era impecabila, mare si aranjata demential. Tot pestele era crud. In pas de defilare a sosit si domnul care mi-a adus „piatra”, mai exact un platou enorm pe care sfaraia o piatra cat un laptop de 15/25 care avea si un spatiu aferent, gol.

Stiam deja care e mersul, deci m-am apucat de „gatit” cu ravna. Ideea e ca trebuie sa te grabesti sa nu se raceasca piatra respectiva inainte sa termini de perpelit tot pestele. Am reusit, chiar daca eram afara, pe terasa. E o senzatie de mare antren sa fumege in fata ta un minigratarel care miroase absolut divin. Asta pentru ca alaturi de pestele crud, ti se aduce si un bolulet cu condimente. Din care iti pui fix cat vrei tu. Pe platoul cu piatra erau si 3 feluri de sosuri, din care imi amintesc clar ca unul avea masline si unul era rosu. Al treilea mi-a scapat. Piureul a venit pe o farfurie separata. Decorat foarte frumos si in cantitate perfecta.

Surpriza pe care o asteptam insa, a fost, ca de obicei, fondue-ul. Un platou de fructe taiate in bucati echilibrate (capsuni, banane, mere, pere, kiwi, portocale – toate proaspete), un minicuptoras cu o lumanarica in mijloc, 2 lingurite, 2 tepuse (furculite mici ca de jucarie, stiti ce vreau sa spun) si castronasul cu ciocolata. Nu exista multe lucruri pe lume care sa incante asa… Catronasul cu ciocolata se pune peste cuptoras, ciocolata se topeste incet incet, se „intinge” cu bucatica de fruct prin ciocolata si se moare instantaneu de placere.

Ma opresc aici din povestire ca mi s-a facut iar foame. Iata si o poza cu floricica de pe masa. Distractia a costat 100 ron de persoana. Si credeti-ma, a meritat!

Leave a Comment

Previous post:

Next post: